Redactia
“Avem nevoie de 4 îmbrățișări pe zi ca să supraviețuim, 8 ca să ne menținem și 12 ca să creștem”, spunea Virginia Satir. Îmbrățișarea are o putere extraordinară, ne confirmă psihologii, biologii și neurocercetătorii din lumea întreagă. Oamenii sunt construiți să primească și să ofere îmbrățișări, iar îmbrățișarea este în sine o formă de contact primară și socială, este o formă de comunicare, este o nevoie esențială, ea ajutând la dezvoltarea și menținerea sănătății fizice și emoționale atât a copiilor, cât și a adulților.
La rândul său Osho (Chandra Mohan Jain), gurul indian, îi subliniază capacitatea vindecătoare, vorbind atât de frumos despre potențialul său terapeutic și abordând-o dintr-un unghi de vedere spiritual. Corpul are nevoie de apă, hrană, odihnă, sufletul are nevoie de iubire și de îmbrățișări venite din iubire autentică, spune maestrul. Iată ce ne învață Osho despre îmbrățișare în “Cartea despre ego”…
Iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã
„În timpul uneia dintre întâlnirile cu discipolii săi, Osho a fost rugat să răspundă la următoarea întrebare:
”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”
Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.
De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.
Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.
La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.
Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.
Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã. Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.
Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.
