Revista Sănătate

Semne de alarmă că ai pancreasul inflamat și cum te poți trata

Pancreasul este o glandă cu secreţie internă şi externă, situată în spatele stomacului, la nivelul primelor două vertebre lombare, şi are greutatea de 70-80 de grame.

Pancreatita este o îmbolnăvire a pancreasului, care constă dintr-o inflamaţie rapidă a ţesutului glandular, cu modificări degenerative, datorită activării, în exces, a enzimelor şi revărsării lor în ţesutul pancreatic, pe care îl distruge treptat.

Prin respectarea strictă a unei diete alimentare adecvate, a unui regim de viaţă controlat, completate cu tratamente fitoterapeutice, este posibilă evitarea evoluţiei agravante a acestei boli.

Tipuri de pancreatite

Insuficienţa pancreatică reprezintă incapacitatea pancreasului exocrin şi endocrin de a sintetiza fie enzimele digestive, fie insulină, ceea ce poate duce la pancreatită acută sau la diabet zaharat. În condiţii normale, datorită unui mecanism complex de apărare, secreţia digestivă, adesea foarte acidă, nu distruge ţesutul pancreatic, iar toate funcţiile decurg normal.

Pancreatita este o îmbolnăvire a pancreasului care constă dintr-o inflamaţie rapidă a ţesutului glandular, cu modificări degenerative, datorită activării, în exces, a enzimelor şi revărsarea lor în ţesutul pancreatic, pe care îl distruge treptat. Boala poate să apară după alte afecţiuni maladive: hepatobiliare (hepatită, icter, litiază biliară, colecistite), gastroduodenale (ulcere penetrante) sau după boli infecţioase (parotidită epidemică, febră tifoidă).

Există trei tipuri de pancreatite: acută catarală, acută hemoragică şi cronică.Pancreatita acută catarală sau pancreasul infecţios Klippel apare în urma unor infecţii bacteriene sau virotice (pneumococi, streptococi), care declanşează stări de dizenterie sau septicemie. Simptomele constau din creşterea şi întărirea pancreasului, dureri de apăsare în epigastru, subicter şi digestie incompletă.

Evoluţia bolii este benignă şi are vindecare relativ rapidă.Pancreatita acută hemoragică este o boală foarte gravă, provocată prin dereglarea mecanismului de apărare, permiţând enzimelor din interiorul pancreasului să distrugă ţesutul glandei. În consecinţă, apar leziuni edematoase, necrotice şi hemoragice, mai frecvente la bărbaţii alcoolici cu vârste între 35-50 de ani şi la femei la vârste de peste 55 de ani.

Pancreasul inflamat. Factori care favorizează apariţia bolii

Factorii favorizanţi ai pancreatitei acute sunt atât interni, cât şi externi. Printre aceştia, pot fi amintiţi: ulcerul gastric şi duodenal, litiaza biliară (pietre) şi inflamaţia căilor biliare, traumatisme abdominale cu edeme şi leziuni directe pe pancreas, infecţii secundare ale canalelor pancreatice şi reacţii chimice interne, în care enzimele pancreasului sunt activate de refluxul biliar, apendicită, diabet zaharat, infecţii virale (hepatite), obezitate, emoţii intense.

Cel mai frecvent, boala este declanşată după mese copioase, cu alimente grase şi exces de băuturi alcoolice (peste 100 ml zilnic pe perioade lungi), exces de tutun, cafea şi droguri. Sunt foarte periculoase insecticidele organo-fosforice, lupusul erimatos şi excesul unor medicamente (paracetamol, salicilaţi, tetraciclină, eritromicină).

Pancreasul inflamat. Simptomele bolii sunt foarte grave, alarmante, cu dureri violente în capul pieptului, respectiv în epigastru, cu iradieri spre hipocondrul stâng, adică sub coaste în stânga, spre spate şi umăr.Durerile devin tot mai violente, chiar dacă bolnavul stă nemişcat, atingând intensitatea maximă în primele 6 ore după declanşare. Ca urmare a acestor dureri, poate să apară suspiciunea de infarct miocardic al peretelui posterior. Faţă de această suspiciune se intervine cu examinarea EKG, care va exclude această ipoteză, urmând ca diagnosticare precisă să se facă prin ecografie şi radiografie abdominală.

Cum se manifestă boala

Încă din primele zile se instalează o stare de şoc, cu ameţeli profunde, ochii devin încercănaţi, nasul subţire, transpiraţii reci, puls crescut (tahicardie), tensiune arterială scăzută, respiraţie greoaie, agitaţie, stări de nelinişte sau apatie, tremurături, convulsii şi confuzie generală. Crizele dureroase pot să dureze 2-4 zile, fiind însoţite de vărsături repetate, negricioase şi hemoragice, inflamarea abdomenului, sughiţ, febră între 37,7-38,30C şi tendinţă de leşin. Uneori, apar senzaţii de foame sau de respingere a unor alimente (pâine, grăsimi, carne).

Pe fondul unei balonări frecvente cu flatulenţă, intervine diareea, cu scaune abundente, care conţin picături de grăsime, precum şi slăbirea rapidă prin topirea musculaturii membrelor.În multe cazuri, afecţiunea se vindecă fără complicaţii.Există, însă, şi situaţii când evoluţiile pot fi de natură infecţioasă, provocând abcese şi flegmoane, edeme, hemoragii digestive, gangrene sau pseudochisturi pancreatice, icter şi peritonită purulentă sau necrotizantă.

La analize se constată o creştere a glicemiei şi a colesterolului, precum şi valori foarte ridicate ale leucocitelor (peste 15.000-20.000/mmc). În formă subacută, constatată la 10-15% din cazuri, pancreatita acută evoluează rapid şi grav spre encefalopatie pancreatică, fibroză, adesea cu sfârşit letal, prin stop respirator.

Pancreatita cronică, frecventă la alcoolici

Este o afecţiune inflamatorie şi degenerativă persistentă a pancreasului, care duce la autodigerarea ţesuturilor şi la deficienţe de secreţie a enzimelor digestive şi a hormonilor. Evoluţia lentă conduce la sclerozarea şi dispariţia masei de ţesut glandular, cu perturbări în digestia alimentelor, malabsorbţia şi diabetul zaharat.Boala este mai frecventă la bărbaţi după vârsta de 45 de ani şi la femei în vârstă de 38-40 de ani, cu o creştere uşoară a cazurilor de îmbolnăvire în ţările cu consum mare de băuturi alcoolice. În Europa de Vest, incidenţa pancreatitei cronice este de 400-1.200 de cazuri la un milion de locuitori pe an.

Printre cauzele care declanşează boala se consideră că 80% din cazuri au la bază consumul exagerat de alcool. Din cauza toxicităţii cu alcool, odată cu trecerea timpului, pancreatita acută devine cronică, fiind asociată cu litiaza biliară, angiocolite, colecistopatii cronice, ulcere gastroduodenale penetrante şi ciroză hepatică. Alţi factori de cronicizare sunt cancerul stomacal, uremia, bolile de nutriţie (diabet, pelagră) şi carenţele în vitamine solubile.

Pancreasul inflamat. Semne de boală şi tratament

Simptomele pancreatitei acute sunt posibile la orice vârstă, cu dureri constante sau întrerupte, care alternează cu perioade de acalmie, cu crize după mesele bogate în grăsimi animale sau după un consum exagerat de alcool sau băuturi cu cofeină. Aceste crize brutale sunt însoţite de greţuri, vărsături, balonări cu flatulenţă, diaree în alternanţă cu constipaţie, respiraţie urât mirositoare şi anorexie (faţă de grăsimi). Bolnavul are paloare, ameţeli, transpiraţii reci, polinevrism, depresie psihică, anxietate, tulburări psihice, stări de agitaţie şi slăbire accentuată.În lipsa unui tratament adecvat, speranţa de viaţă a pacienţilor este mai scăzută cu circa 10 ani, comparativ cu media celor sănătoşi.

Principala cauză a mortalităţii o constituie unele complicaţii apărute în timp, cum ar fi bolile cardiovasculare, tuberculoza, cancerul pulmonar şi de laringe. Prognosticul este mai bun la pacienţii care au oprit definitiv consumul de alcool, aceştia având posibilitatea supravieţuirii mai mult de 20 de ani după apariţia simptomelor.

Dacă chistul este mare, se impune extirparea
Chistul pancreatic apare ca o cavitate de diferite dimensiuni, plină cu lichid tisular, suc digestiv şi resturi de ţesut necrozat. Prin blocarea orificiului de evacuare a sucului digestiv, este posibilă o carenţă a sucului la nivelul intestinelor.

Un chist mic rămâne neobservat şi dispare spontan, dar un chist mare, care creşte continuu, trebuie îndepărtat pe cale chirurgicală, cu evacuarea conţinutului din chist prin drenaj şi aspirare continuă. La această intervenţie chirurgicală se impune o grijă deosebită, deoarece fisurarea spontană a chistului poate provoca o catastrofă abdominală gravă, peritonită, hemoragii, septicemie, şoc şi deces. De reţinut că formarea de chisturi adesea recidivează.

Cancerul pancreatic are incidenţă mare în rândul bărbaţilor

Cancerul pancreatic este o afecţiune destul de frecventă, în continuă extindere (4,2% din mortalitatea produsă prin cancere), depăşind rata cancerului stomacal. Boala apare mai frecvent între vârstele de 50-70 de ani, cu o uşoară preponderenţă la bărbaţi. În ţările dezvoltate este mai des întâlnită, mai ales la persoanele cu diabet zaharat sau cu pancreatită cronică veche de peste 10 ani.

La persoanele cu rude diagnosticate cu această boală, riscul apariţiei acestei boli este de 50 de ori mai mare. S-a constatat că frecvenţa maximă este la persoanele care lucrează în industria şi manipularea pesticidelor, în prelucrarea petrolului şi în fabricarea aluminiului,Dintre factorii declanşatori, efecte majore au fumatul, alcoolul şi dieta dezechilibrată, în care predomină grăsimile (cu un conţinut ridicat în acid linoleic), prăjelile şi afumăturile, în detrimentul fructelor şi al legumelor proaspete.

Diagnosticarea bolii se poate stabili prin analiza sângelui, când apare o stare de anemie gravă, leucocite crescute, V.S.H. şi fibrinogen mare. În plus, se recurge la ecografie abdominală, tomografie computerizată cu substanţe de contrast şi la R.M.N., completate prin biopsie.Dacă nodulul canceros se formează pe capul pancreasului, va apărea repede icterul mecanic, prin comprimarea căii biliare principale.

Dacă apare pe corpul sau coada pancreasului, simptomele sunt mai lente şi se manifestă prin dureri în stânga abdomenului, sub coaste, până în omoplatul stâng, adesea confundate cu durerile de splină. Indiferent de localizare, boala poate să evolueze foarte rapid spre icter mecanic, ascită, prurit tegumentar, tromboflebită, anemie extremă, metastaze în ficat, peritoneu şi oase, având un deznodământ letal, după 6 luni până la 3 ani.