Tristetea duce la o stare atat de nesuferita si chinuitoare, incat omul prefera sa lesine sau sa moara. Pazeste-te de duhul tristetii, caci de la el incep toate relele.
„Exista doua feluri de tristete, zice Sfantul Varsanufie. Prima este fireasca si provine din slabiciune, iar cealalta provine de la demoni.
Daca vrei s-o deosebesti pe cea diavoleasca, o vei vedea venind in ceasul cand trebuie sa te odihnesti, scrie produsemanastiresti.ro.
Si in general, cand vrei sa faci vreo lucrare, tristetea te face s-o lasi inainte de a o incepe bine. Tu insa nevoieste-te prin rugaciune si vezi-ti de lucrarea ta cu rabdare.
Atunci, vrajmasul vazand ca te rogi indeosebi pentru asta, se departeaza, caci nu vrea sa-ti dea pricina de rugaciune”.
Cand Dumnezeu vrea ca omului sa i se intample o mare incercare, dupa cum scrie Isaac Sirul, ingaduie sa cada in mainile imputinarii sufletesti. Imputinarea sufleteasca ii provoaca tristete intensa, iar tristetea ii provoaca o stare de intunecare sufleteasca, care este o pregustare a gheenei.
Urmeaza duhul patimii, care naste o multime de ispite: tulburare, manie, mustrari, reprosuri, cugete murdare, mutari dintr-un loc in altul si altele asemenea.
Daca vrei sa afli cauza, iti voi raspunde ca este trandavia ta, pentru ca nu te interesezi sa cauti un leac pentru vindecare. Leacul care iti va asigura degraba mangaiere sufleteasca este unul singur – smerita cugetare. Cu nimic altceva nu va putea omul sa sparga zidul acestei rautati.
Un serafim printre oameni Sfantul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spatarelu, Editura Egumenita, 2005, p. 349-350