Revista Sănătate

Contraindicaţii în Consumul Mierii de Albine

Mierea, rezultatul unei munci uriaşe a stupului, care transformă zaharurile găsite pe florile şi frunzele plantelor într-o pastă semi-lichidă, cu o compoziţie chimică foarte complexă, este un medicament natural absolut şi un miracol pentru sănătate. Mierea de albine, sau medicamentul vieţii, aşa cum mai este numită, conţine peste 400 de substanţe organice care nu pot fi reproduse de nici o aparatură sofisticată, ceea ce îi conferă o valoare terapeutică uriaşă. Doza zilnică recomandată de miere Copiilor între 1 şi 3 ani li se pot administra 2-4 linguriţe de miere pe zi, iar celor între 3 şi 6 ani li se pot da 4-6 linguriţe de miere pe zi. Copiii peste 6 ani pot consuma până la 8 linguriţe de miere de albine, adolescenţii până la 15 linguriţe de miere (echivalentul a 70 gr.), în timp ce adulţii pot consuma până la 20 de linguriţe pe zi (echivalentul a 100 gr). Hrănitoare, energizantă, prietenoasă, ajutătoare şi curativă, mierea este cel mai folosit produs apicol, tolerat bine sau foarte bine de 99,99% din populaţie, chiar şi cei 0,01% dintre persoanele care pot prezenta reacţii adverse reale la miere având posibilitatea de a o utiliza în condiţii specifice. Există, însă, şi cazuri în care mierea este contraindicată pentru consumul intern, după cum urmează să aflăm în continuare:

Copiii sub 1 an Copiilor sub un an le este total contraindicată mierea de albine, aceştia fiind extrem de sensibili la anumite microorganisme care se pot dezvolta în miere – în cazuri extrem de rare – şi care produc boli grave (la care adulţii sunt imuni). De asemenea, copiii sub 1 an au condiţii speciale (conţinut bogat de apă şi proteine, cantităţi mici de oxigen, pH ridicat, puţini mecanisme antibacteriene) care pot permite sau favoriza dezvoltarea unor bacterii periculoase în intestinele lor (ex., botulismul care apare de la mierea care ar putea ‘’purta’’ bacteria Clostridium botulinum). O astfel de bacterie este cea mai periculoasă, fiind prezentă în stare dormantă îndeosebi în mierea care nu a fost recoltată în condiții igienice perfecte.

 

Cu toate că mierea conţine câteva mecanisme antibacteriene ce nu vor permite multiplicarea bacteriilor, inclusiv a bacteriei Clostridium botulinum, cea din urmă poate dormita în aşteptarea unor condiţii mai bune. Totuşi, dacă mierea este recoltată într-un mod perfect igienic, şi bine verificată în laboratoare, ea poate fi administrată copiilor sub 1 an, în special în cazurile în care cei mici au boli grave care le ameninţă viaţă. Diabetul Studiile recente au arătat că înlocuirea totală a zahărului în alimentaţie cu miere duce la o scădere cu 60-70% a ratei apariţiei diabetului. Pe de altă parte, dacă o persoană are diabet fără a şti, sau dacă este predispusă la această boală, consumul mierii poate duce la un diabet zaharat incurabil, cu urmări grave. Mierea, Contraindicata Copiilor sub 1 An Aşadar, cea mai importantă contraindicaţie a mierii este diabetul, excepţie făcând mierea de salcâm (conţine în special fructoză), care poate fi administrată în cantităţi mici, dimineaţa, sau care poate fi utilizată în tratamentul extern al rănilor care se vindecă greu (la diabetici).

 

Dulceaţa mierii este dată de conţinutul ridicat de carbohidraţi, peste 70%, astfel că persoanele cu sângele ‘’dulce’’ (hiperglicemic) nu pot consuma acest produs în cantităţi mari. Un astfel de sânge dulce se datorează conținutului excesiv în glucoză (dextroză), de peste 120 mg/100 ml. de sânge; în schimb, o miere cu mai puţină dextroză şi mai multă fructoză (levuloză) va fi mai bine acceptată de către diabetici (cea mai indicată este mierea de acacia). Mai mult, potrivit Pavlinei Potschinkova, unul dintre cei mai buni experţi apiterapeuți din Bulgaria, bolnavii de diabet pot consuma peste 20-30 gr. de miere pe zi, însă doar sub supraveghere medicală. Cel mai sigur este, însă, consumul a 8-9 gr. pe zi de miere (o linguriţă), înainte sau după micul dejun, în special diluată în ceaiuri de fructe, apă sau sucuri acre. Alergia la polen În compoziţia mierii găsim peste 1% polen, astfel că persoanele care suferă de alergie la polen nu pot consuma acest produs (şi nici un alt produs al stupului). În caz contrar, acestea pot experimenta alergii specifice digestive sau respiratorii.

 

Pentru diminuarea unui astfel de risc, este recomandat, ca şi în cazul tuturor produselor apicole, să se înceapă administrarea mierii în doze foarte mici şi foarte bine diluate în cantităţi mari de lichide. Alte tulburări Mierea este contraindicată în diabet zaharat, obezitate, tulburări glicoregulatorii, insuficienţă pancreatică exocrină, pacienţilor gastrectomizati, celor cu probleme hormonale, celor care suferă de ulcer gastric şi duodenal, gastrită hiperacidă în fază acută, boli hepatice grave. Precauţii Mierea terapeutică nu se cumpără de la magazine sau de la piaţă, ci doar direct de la apicultor, preferabil, de la cei cu stupine îndepărtate de oraşe sau locuri poluate, cu flora bine cunoscută (mierea poate fi şi toxică).